Se cauta voluntar

Se cauta voluntari pentru construirea unor adaposturi pentru caini. E greu sa vizitezi un adapost de caini si sa pleci fara nici o apasare.La sosire, te coplesesc latraturile cu care te intampina si te deprima tristetea, vazand atati caini, tinuti la un loc. Daca nu plangi, oricum, te vei abtine cu greu. Ulterior, realizezi ca latraturile sunt doar modul lor de a se bucura ca a venit cineva sa ii vada. Dupa ce isi primesc portia de mancare si de joaca, se asterne linistea. O liniste trista, sub un soare dogoritor. Nu o mai intrerupea decat cate o masina, din cand in cand, care ii "trezeste" iarasi pe toti, in cor :). Sau noi, cei care carcoteam, in timp ce munceam la adaposturile noi (a fost frumos, caci distractia nu vine din a sta la 5 stele, ci din a fi impreuna).Dupa ce te joci cu ei, intelegi ca sunt dependenti nu de mancare, ci de afectiune. Unul, disperat dupa a fi mangaiat, se "catarase" pe gard, atat cu picioarele din fata, cat si cu cele din spate :). In rest, cainii stau in conditii care pe noi ne-ar deprima, dar ei - atat timp cat isi primesc portia de afectiune - sunt multumiti. In saracia si penuria aceea, ei sunt fericiti, atat timp cat cineva se ingrijeste, catusi de putin, de ei.Cand vezi toate "improvizatiile" din adapost, intelegi valoarea multor lucruri care, altminteri, iti par banale: intelegi valoarea unei bucati de sarma (cu care poti lega poarta unui adapost), a unui cearsaf vechi (pe care il poti pune pe gard, ca sa le faca umbra), a unui banner (cu care poti inveli o cusca, sa nu fie plouati inauntru). Nimeni nu a fost muscat; nici unul din noi nu s-a imbolnavit. Bolile de la caini nu se transmit la om (ati vazut vreodata vreun om "bolnav" de afectiune si de loialitate?). In arsita aceea insuportabila, fiecare caine isi sapa meticulos cate o groapa in pamant, in care sa se mai poata racori (oamenii probabil ca ar fi sapat groapa altuia).Germanii au atat simt civic, incat, dupa ambele razboaie, au acceptat - o vreme - sa munceasca sub-platiti, numai ca sa isi scoata tara din ruine si sa redevina, de fiecare data, cea mai puternica tara din Europa. Americanii au obiceiul de a presta cate o saptamana de munca voluntara pe an. Si o fac din convingere, spunand "ma duc sa fac munca voluntara la cutare loc". Cu alte cuvinte, nici nu se concepe sa nu isi faca datoria asta cetateneasca. Unele companii organizeaza tabere de munca voluntara, ca sa ne invete ca a munci in folosul comunitatii este o onoare. Ma gandesc ca ar fi frumos sa aratam ca am ajuns NOI la maturitatea la care putem sa initiem propria noastra campanie, fara sa ne impinga firma de la spate. Sa aratam ca putem si noi sa facem, ca putem fi si noi precum strainii aceia care, uneori, vin la noi in tara sa faca munca voluntara (in timp ce noi ne uitam la ei ca la niste extraterestri).In cele 4 weekenduri din august trebuie mutati alti 500 de caini, de la un adapost din apropiere (unde locul trebuie eleiberat), altfel cainii vor fi omorati. E nevoie doar de multa munca voluntara. E cineva dispus sa renunte, pe rand, la o zi din weekendurile din august...si poate si mai departe..in perioadele urmatoare..? Ma gandesc ca simtul civic nu e ceva ce apare peste noapte; e ceva ce se cladeste in timp. Si cred ca onorabil cu adevarat este sa faci parte din cei care cladesc simtul civic (atunci cand foarte putini il au), decat sa "aderi" la el, cand acesta a devenit "la moda". Cat priveste "utilitatea" acestei campanii, un coleg, in semnatura lui electronica scrisese ceva de genul "In aceste vremuri de false triumfalisme, gloria adevarata apartine celor care lupta pentru o cauza pierduta".Deci: noi putem? Daca da, haideti sa dam o mana de ajutor.Un voluntar . “
contact: carmen 0744 44 00 89 , ribana4you2000@yahoo.com